Laura T. Ilea: „Din eșecuri rămîne un rest și-acolo începe scrisul”

Timpul prezent

Laura T. Ilea este doctor în filozofie și în literatură comparată, este conferențiar la Departamentul de literatură comparată al Universității Babeș-Bolyai din Cluj și publică în română și franceză studii literare, eseuri și proză.

Am vorbit cu autoarea despre volumul ei de eseuri intitulat „Nomadism. Despre gândirea care devine corp” (Editura Litera). O carte atipică, un du-te-vino între viața trăită și viața gîndită, între filosofie și literatură, între diverse spații, între diverse vîrste, între corp și gîndire. O carte în care reflecția filozofică se împletește cu naturalețe cu cronica literară și cu descrierea unor episoade autobiografice, o carte de călătorie și, în egală măsură, o carte în care te poți opri pentru a reflecta, împreună cu autoarea și pentru a te adînci totodată în propriile căutări.
Am întrebat-o pe autoare de ce a ținut să pună împreună dimensiuni atît de diferite, care, pînă la urmă, construiesc un întreg.

Laura T. Ilea: „Cred că nu putem parcurge ceea ce se întîmplă în lumea noastră astăzi, la viteza accelerată căreia îi sîntem supuși și la schimbările incredibile cărora trebuie să le facem față, fără a încerca să punem laolaltă toate aceste niveluri. Fac o pledoarie pentru o condiție a mișcării, care e capabilă să surprindă aceste transformări. Sîntem în plină metamorfoză și această metamorfoză nu se încheie niciodată. Problema e întotdeauna cum s-o captezi, cum să o faci perceptibilă, cum s-o transmiți mai departe celorlalți ca să aibă sens. (...) Am avut peste timp senzația că multe dintre gînduri nu le dusesem pînă la capăt, pentru că nu trăisem, pentru că nu mă mișcasem, pentru că nu mă supusesem acestor transformări cărora m-am supus între timp.”

„A gîndi înseamnă a vrea să spui lumea. A n-o lăsa să meargă înainte fără tine.” scrie Laura T. Ilea chiar la început. Iar aici „a gîndi” este sinonim cu „a scrie”. Cartea ei e și o căutare a sensului, o preocupare pentru cum și ce le lași moștenire celor mai tineri și pentru cum poate scrisul să fie un mecanism care generează sens.
Laura T. Ilea: „Din eșecurile și ratările unor experiențe rămîne un rest și-acolo începe scrisul. (...) Scrisul e acest rest care vine, de multe ori, din ratările evenimentelor importante și recompune un sens, recompune întregul. Mintea noastră e inerent fabulatorie. Nu putem să sărim dintr-un punct într-altul, ci trebuie să găsim între ele acea axă care să le lege.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!
O emisiune de Adela Greceanu
Un produs Radio România Cultural